Azi am fost sa ma tund.Ca majoritatea frizeriilor din ziua de azi aveau si televizor ( pe al meu de acasa nu l-am mai deschis de luni de zile) la care se urmareau un fel de ''Stirile de la ora 5'' ,crime,violuri,abuzuri etc.
Mi-am adus imediat aminte de un pasaj din ''Profetia de Thiaoouba'' legat de jurnalisti pe care am sa-l redau mai jos:
''După politicieni, aveţi problema jurnaliştilor şi a reporterilor. Sunt unii printre ei, dealtfel, din nefericire destul de rari, care încearcă să-şi facă meseria de a răspândi informaţii în mod onest şi sincer, selectându-şi atent sursele; dar noi suntem extrem de alarmaţi deoarece majoritatea lor caută numai senzaţionalul. Deasemeni,
posturile voastre de televiziune prezintă imagini (scenarii) cu tot mai multă violenţă. Dacă cei responsabili ar fi obligaţi să studieze psihologie înainte de a fi capabili să-şi asume asemenea grave responsabilităţi, ar fi făcut un pas important în direcţia corectă. Reporterii voştri par a căuta şi chiar să se roage pentru scene de violenţă, crimă, tragedii şi dezastre; suntem sătui de comportamentul lor.
Conducătorii unei ţări, jurnaliştii, de fapt oricine care, prin poziţia sa, este capabil să exercite o influenţă asupra maselor de oameni, are o enormă responsabilitate faţă de milioane de oameni care sunt, nici mai mult, nici mai puţin, decât semenii lor.
Prea des, chiar cei care au fost aleşi în poziţiile lor prin voinţa poporului, îşi uită obligaţiile pe care şi le-au asumat în aces scop – până cu câteva luni înainte de noile alegeri, care le apare sub forma insatisfacţiei poporului, care i-ar putea respinge, nu i-ar mai alege.
Nu se întâmplă acelaşi lucru cu jurnaliştii, care, nu au nevoie să inspire încredere oamenilor pentru a-şi menţine poziţiile, şi totuşi, ei au o putere de influenţă asemănătoare în direcţii care pot fi bune sau rele.
Într-adevăr, ei sunt capabili să facă mult bine când alertează opinia publică referitor la pericole sau nedreptăţi – şi aceasta ar trebui să fie funcţia lor principală.
Pentru a ne întoarce la necesitatea unui asemenea înalt profil uman de a înţelege şi aplica psihologia, îţi voi da un bun exemplu pentru a ilustra ce am vrut să spun.
La televizor urmărim următorul reportaj: Un tânăr a luat o armă şi a ucis şapte oameni, inclusiv două femei şi doi copii. Reporterul arată petele de sânge şi corpurile, adăugând că ucigaşul a imitat stilul unui actor, bine cunoscut pentru rolurile sale violente din filme. Şi rezultatul? Criminalul va fi mândru de el însuşi – nu numai pentru că a ajuns de “notorietate naţională”, ci şi pentru că a fost comparat cu unul dintre cei mai populari eroi ai filmelor violente moderne. Dar, pe lângă acestea, un alt asemenea nebun, care vede reportajul şi ascultă comentariile reporterilor care acordă o atenţie deosebită odioasei crime, va fi inspirat să caute
momentul propriu pentru “glorie naţională”.
O asemenea persoană este, de obicei, un eşec – o persoană reprimată, frustrată, inhibată; o persoană ignorată, care tânjeşte după recunoaştere. El tocmai a văzut reportajul şi ştie că toate formele de violenţă pot constitui subiectul unui reportaj, şi pot fi uneori exagerate, de reporterii şi jurnaliştii T.V. Poate că fotografia sa va apărea pe prima pagină a tuturor ziarelor – şi atunci, de ce nu? Apoi va apărea în faţa Curţii de Justiţie şi poate că se va face referire la un nume ca Jack Spintecătorul sau Ştrangulatorul cu Mănuşa de Catifea.
El nu va mai rătăci printre muritorii de rând. Răul pe care îl poate provoca un asemenea reportaj iresponsabil este inimaginabil. Iresponsabilitatea şi nechibzuinţa nu sunt calităţi care să apară la naţiunile civilizate. De aceea, spun că pe Pământ, nu aţi ajuns nici măcar la prima litera a cuvântului “civilizaţie”.
- Deci, care este soluţia?
- De ce pui o asemenea întrebare, Michel? Ai fost ales pentru că ştim cum gândeşti, şi eu ştiu că tu ştii răspunul la întrebarea ta. Totuşi, dacă insişti, îl vei auzi din gura mea. Jurnaliştii, reporterii şi oricine altcineva a cărui funcţie este aceea de a disemina informaţii nu trebuie să dedice mai mult de 2-3 rânduri pentru asemenea crime. Ei ar putea să spună simplu: am fost informaţi despre uciderea a şapte oameni de către un lunatic iresponsabil. Indiferent unde s-a petrecut, crima este un eveniment regretabil într-o ţară care se consideră a fi civilizată. Punct.
Cei care îşi caută ziua sau săptămâna de glorie vor face un pas în lături de la crimă ca şi scop pe care şi l-au propus, dacă eforturile lor primesc în schimb atât de puţină publicitate. Nu eşti de acord?
- Atunci, ce ar trebui să conţină reportajele lor?
- Sunt atât de multe lucruri care merită a fi arătate – reportaje despre evenimente care să merite, îmbunătăţesc psihicul oamenilor de pe Pământ în loc să spele creierele într-o direcţie negativă. Reportaje cum ar fi despre a-ţi risca viaţa salvând un copil de la înec, de exemplu, sau despre asistenţa acordată săracilor pentru a-şi îmbunătăţi soarta.
Desigur, sunt care întru totul de acord cu tine, dar sunt sigur că circulaţia ziarelor depinde de stirile senzaţionale pe care le conţin. Şi iată-ne, înapoi la “rădăcina răului” pe care am menţionat-o mai devreme – banii. Acesta este blestemul care subminează întreaga voastră civilizaţie; şi totuşi, în acest caz particular, situaţia poate fi inversată dacă cei responsabili ar fi motivaţi de schimbare. Nu contează pe ce planetă, cele mai mari pericole pentru omenire sunt, în final, mai curând de natură psihologică decât de natură materială.''
Pina la ziua cind reportajele care ''îmbunătăţesc psihicul oamenilor de pe Pământ'' vor prima ,va recomand si dvs. butonul ''turn off'' cel putin pe parcursul acelor emisiunii care te tin cu ''sufletul la gura''(bombardat cu tot felul de prostii de ''importanta nationala'').La mine a dat rezultate excelente...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu